Decizia ÎCCJ nr. 17/2008Paragraful 21

Acest punct de vedere, însuşit constant de instanţe şi promovat de instanţa supremă, inclusiv prin Decizia de îndrumare nr. 10/1963, prin care s-a statuat că "infracţiunile pentru care legea penală prevede anumite trăsături agravate nu constituie infracţiuni de sine stătătoare, în concurs cu infracţiunile de bază la care se referă, ci infracţiuni unice sancţionate mai grav prin textele de lege care le reglementează", impune, deci, să se considere că raportul sexual săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi după ce aceasta a împlinit vârsta de 15 ani, constituie infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b^1) şi alin. 3 teza I din acelaşi articol, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.