Decizia CCR nr. 82/2024Punctul 12

12. Principiul autorității de lucru judecat își găsește expresia legislativă sub forma principiului ne bis in idem, reglementat, în mod distinct, la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție și la art. 6 din Codul de procedură penală. Acesta reprezintă consecința directă a autorității de lucru judecat și constă în interdicția de a repeta procedurile penale care au dus la pronunțarea unei hotărâri definitive. Potrivit acestui principiu, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă (a se vedea Hotărârile din 13 noiembrie 2003, 8 septembrie 2005, 1 iulie 2013 și 13 noiembrie 2022 și pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauzele Nikitin împotriva Rusiei, paragraful 35, Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, paragraful 58, Kadusic împotriva Elveției, paragraful 82 și Marguš împotriva Croației, paragraful 114). Așadar, repetarea procesului sau a pedepsei este elementul central al situației juridice vizate de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea Hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Nikitin împotriva Rusiei, precitată, paragraful 35). Așa fiind, principiul autorității de lucru judecat este de o importanță fundamentală atât în ordinea juridică națională, cât și în ordinea juridică europeană, precum și la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, iar atingerea adusă acestuia prin legislația națională trebuie să fie limitată, fiind necesar să se deroge de la acest principiu doar dacă derogarea este impusă de motive substanțiale și imperioase. În acest sens sunt Hotărârile din 7 iulie 2009 și 24 iulie 2003, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauzele Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, și Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52 (a se vedea Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). ...