Decizia ÎCCJ nr. 11/2008Paragraful 18

Rezultă deci că prin dispoziţiile legale menţionate nu s-a instituit o competenţă alternativă a judecătorului şi procurorului în luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau a celei a obligării de a nu părăsi ţara, în cursul urmăririi penale, faţă de aceea din cursul cercetării judecătoreşti. În atare situaţie, competenţa de a dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau pe aceea a obligării de a nu părăsi ţara revine judecătorului, în cursul urmăririi penale, numai în cazurile expres prevăzute în art. 146 alin. 11^1 şi art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală, respectiv în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă a învinuitului sau inculpatului ori al schimbării temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive.