Decizia CCR nr. 80/2024Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că legiuitorul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 având în vedere necesitatea consolidării cadrului legal privind lupta împotriva evaziunii fiscale, art. 3 din ordonanța de urgență stabilind că, în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, se înființează Direcția generală antifraudă fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală. Totodată, legiuitorul a introdus, prin art. III pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, în vechiul Cod de procedură fiscală - Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, în cuprinsul titlului VI^2 - Controlul antifraudă, art. 93^3 intitulat Reguli privind controlul operativ și inopinat, controlul antifraudă, ca formă distinctă de control fiscal. Această soluție legislativă a fost preluată ulterior de art. 137 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, potrivit căruia controlul operativ și inopinat se poate efectua și în scopul realizării de operațiuni de control tematic, care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăresc constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate, iar la finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condițiile legii. ...