Decizia CCR nr. 15/2024Punctul 13

13. Deși redactarea hotărârii judecătorești nu se realizează în același timp cu pronunțarea, motivele nu pot fi altele decât cele care au fundamentat adoptarea soluției la momentul pronunțării, legiuitorul prevăzând inclusiv posibilitatea, în cazul completelor colegiale, de a face opinie concurentă, în situația în care unul dintre judecători, deși este de acord cu soluția, nu este de acord cu motivele majorității, opinie care se exprimă cu ocazia pronunțării, la fel ca opinia separată. Prin semnarea hotărârii în acest caz de președintele instanței nu se realizează, în fapt, nicio cenzură de către acesta din urmă a considerentelor scrise, deoarece acesta nu are competența și practic nici posibilitatea să confirme sau să infirme motivele pe care s-a întemeiat soluția instanței, întrucât deliberarea a fost secretă, astfel încât, deși pentru legala pronunțare a fost nevoie de un număr mai mare de judecători, ce au format un complet colegial, cu ocazia motivării, numărul concret al judecătorilor care își însușesc considerentele este mai mic decât cel cerut de lege. Astfel, în accepțiunea părților, hotărârea apare ca fiind motivată de un număr mai mic de judecători decât cei care au pronunțat-o, necunoscându-se opinia celuilalt/celorlalți asupra motivării, ori apare ca fiind motivată de președintele instanței, în ambele variante aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil. ...