Decizia CCR nr. 39/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 87 și 91 din Legea nr. 161/2003, prin faptul că sancționează cu pierderea de drept a mandatului starea de incompatibilitate a alesului local, excedează normelor și cadrului constituțional, care nu stabilesc astfel de limitări decât în privința anumitor categorii de funcții expres nominalizate, printre care nu se numără și cea de primar, de viceprimar sau de membru al consiliului local ori județean. Prin urmare, textele criticate din Legea nr. 161/2003 adaugă la Constituție și trebuie „fie anulate, în temeiul art. 154 din Legea fundamentală, fie declarate neconstituționale, împreună cu prevederile art. 1 din Legea nr. 176/2010, în raport cu art. 150 din Constituție, pentru că se completează dispozițiile art. 121 alin. (1) din Constituție“. Cu alte cuvinte, prin art. 91 din Legea nr. 161/2003 se reglementează o nouă modalitate de încetare a mandatului primarului, adăugându-se astfel la Constituție, iar instituirea prin lege, respectiv prin art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a unor incompatibilități privind aleșii locali încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești. Așadar, prin lege organică nu se pot stabili limitări ale funcției de primar și ale celei de membru al consiliului local sau județean, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 Curtea Constituțională operând distincția dintre funcțiile nominalizate expres prin Constituție pentru care nu se pot stabili limitări prin lege organică și restul funcțiilor, pentru care se pot extinde incompatibilitățile, dacă prin Constituție s-a stabilit clar acest lucru. ...