Decizia CCR nr. 712/2023Punctul 29

29. În mod similar, în ipoteza în care persoana care a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției este audiată ca martor - într-o cauză penală în care inculpatul are calitatea de autor al faptei pentru a cărei comitere în participație respectivul martor a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, cauză care se soluționează, așadar, conform procedurii penale de drept comun -, declarația dată de această persoană, conform dispozițiilor art. 107-110 din Codul de procedură penală, trebuie să aibă drept temei adevărul obiectiv, cu excepția exercitării de către ea a dreptului la tăcere, respectiv a dreptului la neautoincriminare, care constituie o garanție a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare. În acest sens, dispozițiile art. 118 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 236 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 8 iulie 2020, prevăd că martorul are dreptul să nu declare fapte și împrejurări de fapt care, dacă ar fi cunoscute, l-ar incrimina și că organul judiciar este obligat să îi aducă la cunoștință acest drept înainte de fiecare audiere, în condițiile art. 120 din Codul de procedură penală. ...