Decizia CCR nr. 716/2023Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 din Normele metodologice de aplicare unitară a dispozițiilor legale privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.375/2006, și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 248/2005 și ale art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005. În acest sens arată că este firesc ca cetățeanul român care optează pentru stabilirea domiciliului în altă țară să predea vechiul act de identitate deoarece acesta nu mai corespunde realității, așa cum cere art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005. Totodată, art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 stabilește principiul libertății în alegerea domiciliului și al unicității acestuia, astfel încât identificarea cu vechiul document nu mai este posibilă. Autoritatea competentă nu ar putea să elibereze niciun act de identitate în care să fie trecut domiciliul din străinătate deoarece, așa cum rezultă din art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, evidența cetățenilor români prin sistemul național de înregistrare și actualizare a datelor cu caracter personal are în vedere cunoașterea numărului, structurii și mișcării populației pe teritoriul țării, iar alin. (3) al art. 2 prevede același criteriu și pentru cei care domiciliază în străinătate, respectiv ultimul domiciliu avut pe teritoriul național. Deși pașaportul nu se regăsește în enumerarea actelor de identitate prevăzute de art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, acesta este un document de călătorie care, potrivit art. 6 din Legea nr. 248/2005, face dovada identității, cetățeniei și calității titularului atât în țară, cât și în străinătate. ...