Decizia CCR nr. 709/2023Punctul 20

20. Așadar, conform normei de incriminare criticate, faptele de depunere a unor declarații de avere sau a unor declarații de interese false nu trebuie să fie comise în scopul producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, pentru a putea fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 28 din Legea nr. 176/2010, astfel cum sugerează autorul excepției. De altfel, spre deosebire de restul ipotezelor în care poate fi comisă infracțiunea de fals în declarații, astfel cum aceasta este reglementată la art. 326 din Codul penal, ipoteza premisă a comiterii infracțiunii reglementate la art. 28 din Legea nr. 176/2010 este cea a îndeplinirii de către funcționarul public a unei obligații legale, mai exact a obligației de declarare a averii și a intereselor prevăzută la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010. În aceste condiții, în care declarațiile de avere și cele de interese sunt completate de toate persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010, ex lege, apare ca firească sancționarea de către legiuitor a oricărei fapte de depunere a unor declarații false, comisă cu intenție, indiferent de scopul avut în vedere de către funcționarul public care comite o astfel de faptă. Aceasta întrucât, astfel cum rezultă chiar din titlul Legii nr. 176/2010, norma de incriminare criticată are ca finalitate asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care implică desfășurarea de către funcționarii publici prevăzuți la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 a activităților specifice atribuțiilor care le sunt încredințate în condiții de corectitudine, transparență și imparțialitate, aspecte care presupun ca aceștia să dețină doar acele calități și să realizeze doar acele venituri care sunt prevăzute de lege a fi compatibile cu funcțiile pe care le dețin. De altfel, depunerea, cu intenție, a unei declarații de avere sau a unei declarații de interese care nu corespunde adevărului ar putea avea ca finalitate încălcarea de către funcționarul public în cauză a dispozițiilor legale referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile care îi sunt aplicabile în contextul funcției publice pe care o deține. Așa fiind, este firesc ca o astfel de faptă să fie sancționată de către legiuitor, indiferent dacă este comisă cu intenție directă - formă de vinovăție caracterizată prin existența unui scop - sau cu intenție indirectă. ...