Decizia CCR nr. 672/2023Punctul 7

7. Curtea de Apel Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 și art. 718 din Codul de procedură civilă, referitoare la singura cale de atac a apelului, legiuitorul nu a intenționat să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu calea de atac împotriva soluției pronunțate în prima instanță asupra contestației. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, prin care s-a statuat că obligația exercitării drepturilor procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Totodată, instanța constituțională a mai apreciat că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun. Așadar, în opinia instanței de judecată, împrejurarea că legiuitorul a instituit o singură cale de atac, respectiv apelul, nu relevă niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu art. 129 din Constituție. ...