Decizia CCR nr. 681/2023Punctul 12

12. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale a României, caracterul „efectiv“ se analizează atât din punctul de vedere al reglementării, cât și din cel al rezultatului practic, respectiv instanța să aibă aptitudinea de a înlătura încălcarea denunțată și consecințele sale pentru titularul dreptului încălcat. Or, raportat la aspectele anterior analizate și la reglementarea aflată în vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că dispozițiile art. 22 lit. d) din Legea nr. 51/1991 nu stabilesc, în mod expres, nici organul judiciar ce are competența de a se pronunța cu privire la măsurile dispuse/autorizate conform acestei legi (măsuri care sunt dispuse într-o procedură specială de instanța supremă, prin judecători anume desemnați de președintele acesteia), nici reguli privind compunerea completului și natura căii de atac (care să asigure un control a posteriori al legalității dispunerii autorizării activităților specifice culegerii de informații prin mandatul de siguranță națională). Așa fiind, aceste dispoziții sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, și nu asigură caracterul efectiv al căii de atac în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...