Decizia CCR nr. 675/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, principala critică adusă art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 este că aceasta a creat un climat de instabilitate juridică, a încălcat principiul clarității și previzibilității actelor normative, adoptând o normă ce face trimitere la o dispoziție legală care nu mai este în vigoare și nici nu se referă expres la acea dispoziție. Arată, astfel, că Legea-cadru nr. 284/2010 a constituit legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art. 7 prevăzând aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare, fiind adoptate din 2010 și până în 2017 ordonanțe de urgență ale Guvernului anuale prin care s-a dispus, pentru perioade succesive limitate la un an calendaristic, neacordarea ajutoarelor salariale suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din această lege-cadru. În anul 2017 au fost în vigoare prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care dispuneau în mod clar și neechivoc că în anul 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, dispoziții ce se regăsesc și în alte acte normative care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice la nivelul anilor 2016 și 2017. Învederează că, la data de 1 iulie 2017, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 din noua lege-cadru a salarizării, Legea-cadru nr. 153/2017, odată cu actele normative anuale de suspendare. Deși Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, care prevedea suspendarea pentru perioada 1 februarie 2017 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative pentru perioada 3 decembrie 2017 nu au fost abrogate, efectele juridice nu se mai pot produce, ca urmare a abrogării actului normativ care prevedea norma suspendată, întrucât noua lege-cadru a salarizării nu mai reglementează cu privire la vreun drept de natura celor din art. 20 alin. (1) și (2) din vechiul act normativ - Legea-cadru nr. 284/2010. În opinia autoarei excepției, problema care intervine, însă, în speță este aceea că odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu se mai reglementează nicio dispoziție cu privire la plata ajutoarelor sub forma salariilor compensatorii acordate cu ocazia pensionării, așa cum erau acestea prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010. La data de 5 decembrie 2017 a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, din expunerea de motive rezultând necesitatea adoptării ei "drept urmare a aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017", având caracterul unei legi speciale față de noua lege a salarizării, iar în cuprinsul art. 11 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată stipulându-se că "în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă". În acest context, menționează că prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, obligatoriu pentru instanțe, că actele normative anuale vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor, în sensul suspendării lor, și nu existența acestui drept. ...