Decizia CCR nr. 666/2023Punctul 8

8. Cu privire la acest mecanism de reglementare, reține că prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, Curtea Constituțională a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiași act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripții normative. Efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text. În lipsa unei atare operații, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. Aplicând aceste principii la textul criticat, autoarea excepției susține că norma criticată incriminează drept contravenție nerespectarea oricărei norme de conduită cuprinse în cele patru categorii de acte normative mai sus arătate și sancționează, necircumstanțiat, cu avertisment scris sau amendă de până la 5.000.000 lei și, eventual, aplicarea unei sancțiuni complementare, subiecții care încalcă acele norme. Prin acest mecanism se încorporează întreaga legislație în materie de asigurări în dreptul contravențional, indiferent de existența unor elemente, precum pericolul social abstract al fiecărei fapte ilicite, valoarea protejată etc. Mai mult, norma criticată incriminează drept faptă contravențională și încălcarea reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea Legii nr. 237/2015. ...