Decizia CCR nr. 621/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că modificarea prevederilor art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală prin art. II pct. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 și introducerea sintagmei „de apel“ încalcă dispozițiile constituționale care consacră valorile supreme în statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, precum și pe cele referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, rolul și structura Parlamentului, emiterea ordonanțelor și delegarea legislativă, fiind excluse din sfera de aplicare a contestației în anulare alte hotărâri penale definitive. Astfel, în speță, este vorba despre contestația în anulare formulată împotriva încheierii pronunțate cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva soluției de clasare, fiind invocată nelegala compunere a completului de cameră preliminară care a soluționat plângerea. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 431 din Codul de procedură penală, susține, în esență, că dreptul național nu prevede în mod expres niciun remediu efectiv în cazul respingerii ca inadmisibilă în principiu a cererii de contestație în anulare, contrar dispozițiilor constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate. Apreciază că, în această ipoteză, art. 13 din Convenție se bucură de aplicabilitate directă și de forță supralegislativă, astfel că garantează el însuși dreptul inculpatului de a se adresa unei autorități sau jurisdicții naționale. ...