Decizia CCR nr. 601/2023Punctul 10

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece egalitatea în drepturi este prin ea însăși o egalitate de șanse pe care Constituția o acordă tuturor cetățenilor, acesta fiind sensul dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) , care garantează egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări, a cetățenilor, și anume persoanele fizice și persoanele juridice private. Astfel, în ceea ce privește sfera de aplicare a principiului egalității, mai precis titularii și beneficiarii egalității, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, a statuat că textul art. 16 alin. (1) ar fi aplicabil, în cazul persoanelor colective față de care s-a promovat un tratament juridic diferențiat, numai dacă astfel regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, implicând inegalitatea lor în fața legii și a autorităților publice. Astfel spus, principiul constituțional al egalității vizează persoanele fizice, iar pe cele juridice doar în măsura în care prin inegalitatea lor de tratament juridic sunt afectate drepturile subiective ale unor titulari individuali. În plus, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 512 din 18 noiembrie 2004, așa cum rezultă din dispozițiile constituționale ale art. 16, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea funcțiilor pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. În concluzie, principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție nu este aplicabil în raporturile dintre autoritățile publice. ...