Decizia CCR nr. 578/2023Punctul 17

17. Dispozițiile art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd în mod expres că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În consecință, declarațiile persoanei vătămate ori ale coinculpaților nu au o forță probantă mai mare ca a altor probe, iar dispoziția criticată obligă instanța să aprecieze aceste declarații prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauză. De altfel, declarațiile unei persoane vătămate interesate ori ale coinculpaților, care nu sunt complete, având forță probantă scăzută, nici nu pot fundamenta în mod substanțial condamnarea unei persoane. În privința acestor declarații, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil este relevant ca acuzatul să aibă posibilitatea de a contesta aceste mărturii, fie prin audierea acestor persoane în ședință publică, fie prin solicitarea de a fi audiați martori care să-l disculpe. ...