Decizia CCR nr. 569/2023Punctul 10

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 458 alin. (4) și ale art. 495 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Ulterior încheierii de sesizare, în dinamica legislativă, dispozițiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 au fost modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 252/2022 pentru modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și pentru completarea art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în prezent având o altă redactare legislativă. Prin urmare, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată, având următorul cuprins: – Art. 458 alin. (4) : „(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1) , impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457.“ (Dispozițiile art. 457 din Legea nr. 227/2015 la care face referire textul legal criticat prevăd modul de calcul al impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.) ... – Art. 495 lit. a) : În vederea stabilirii impozitelor și taxelor locale pentru anul fiscal 2016, se stabilesc următoarele reguli: a) persoanele fizice care la data de 31 decembrie 2015 au în proprietate clădiri nerezidențiale sau clădiri cu destinație mixtă au obligația să depună declarații până la data de 31 mai 2016 inclusiv, conform modelului aprobat prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului cod; ... ... ...