Decizia CCR nr. 593/2023Punctul 7

7. Prin Încheierea din 15 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.813/299/2020, Încheierea din 5 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.502/299/2020, Încheierea din 15 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 75/299/2020, Încheierea din 24 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.394/299/2019, Încheierea din 15 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.468/299/2020, încheierile din 31 august 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.101/299/2020, nr. 11.113/299/2020 și nr. 14.180/299/2020, încheierile din 5 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 17.855/299/2020 și nr. 21.485/299/2020, Încheierea din 29 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 20.985/299/2020, Sentința civilă nr. 10.548 din 23 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.080/299/2020, Sentința civilă nr. 10.697 din 29 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.833/299/2020, Încheierea din 10 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.843/299/2020, Sentința civilă nr. 10.461 din 22 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.831/299/2020, Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 33.102/299/2020, Încheierea din 5 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 33.797/299/2020, Sentința civilă nr. 9.516 din 4 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.798/299/2020, Încheierea din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 37.069/299/2020, Încheierea din 25 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20.987/299/2020, Încheierea din 4 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.500/299/2020, Încheierea din 3 martie 2021, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 7 aprilie 2021, pronunțate în Dosarul nr. 19.861/299/2020, Încheierea din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 19.891/299/2020, Sentința civilă nr. 56 din 12 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 19.172/299/2020, Încheierea din 19 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.534/299/2021, Încheierea din 7 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 41.414/299/2020, încheierile din 4 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.908/299/2020 și nr. 21.487/299/2020, Încheierea din 29 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 679/299/2021, Încheierea din 29 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.542/299/2021, Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 24.544/299/2020, Încheierea din 27 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.568/299/2020, Sentința civilă nr. 3.676 din 29 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.661/299/2020, Încheierea din 10 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.177/299/2021, Încheierea din 19 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.963/299/2021, Încheierea din 18 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 681/299/2021, Încheierea din 10 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.294/299/2020, încheierile din 26 aprilie 2021, pronunțate în dosarele nr. 687/299/2021 și nr. 1.538/299/2021, Încheierea din 4 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 20.983/299/2020, Sentința civilă nr. 7192 din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.149/299/2020, Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.510/299/2021, Încheierea din 2 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.145/299/2020, precum și prin Încheierea din 21 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 36.452/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie. ...