Decizia CCR nr. 527/2023Punctul 30

30. Având în vedere că declarația de abținere nu este o acțiune de sine stătătoare care să vizeze realizarea sau recunoașterea unui drept al părților, ci un incident procedural în cadrul litigiului în curs de judecată, formularea sa are drept scop tocmai asigurarea condițiilor necesare desfășurării cu imparțialitate a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. Totodată, este de competența instanței de judecată să se pronunțe asupra acestui incident procedural, iar faptul că regula procesual civilă potrivit căreia încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins abținerea nu este supusă niciunei căi de atac nu poate avea ca efect nici încălcarea principiului unicității și imparțialității justiției. Mai mult, cererea de recuzare este formulată de părțile din proces, iar declarația de abținere este formulată chiar de judecătorul cauzei, care apreciază că s-ar afla într-un caz de incompatibilitate prevăzut de lege, instanța de judecată fiind cea care rezolvă aceste incidente procedurale. ...