Decizia CCR nr. 538/2023Punctul 15

15. Curtea a observat că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Justificarea obiectivă și rezonabilă care legitimează diferența de tratament juridic rezidă, în cazul de față, în însuși scopul Legii nr. 165/2013, care constă în acordarea unor măsuri reparatorii în considerarea suferinței cauzate de stat prin preluarea abuzivă, din perioada regimului comunist, a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private. Politicile de restituire îmbină, prin urmare, două componente: o componentă reparatorie/morală și una patrimonială ce privește dreptul de proprietate. Cele două aspecte ale politicii de restituire sunt strâns legate între ele și îi privesc, în realitate, numai pe titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, și pe moștenitorii legali ori testamentari ai acestora. Așadar, doar aceste persoane au, în principiu, vocația unei reparații integrale și, pe cât posibil, în natură, întrucât numai această categorie de persoane a fost în mod real afectată, direct sau indirect, prin pierderea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv de stat (în acest sens, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragrafele 27-38, Decizia nr. 172 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iunie 2019, paragraful 19). ...