Decizia CCR nr. 540/2023Punctul 14

14. Cu privire la stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție, Curtea a statuat constant în jurisprudența sa, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, că dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, legiuitorul având deplina legitimitate de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Fiind vorba despre un drept pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, dreptul de acces la instanțele judecătorești poate fi supus unor limitări admise implicit, cu excepția restrângerilor care aduc atingere chiar substanței dreptului (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, paragraful 38). ...