Decizia CCR nr. 558/2023Punctul 7

7. În acest context, autorii sesizării consideră că legea criticată nu respectă cerințele privind calitatea normei juridice, sub aspectul clarității, previzibilității și accesibilității acesteia, prevăzute de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cerințe care se circumscriu principiului legalității, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție. Apreciază că ambiguitatea redacțională a legii supuse controlului de constituționalitate este evidentă, ceea ce generează serioase îndoieli cu privire la efectele pe care legea le-ar putea produce (a se vedea Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2017, paragraful 45), iar prin modul deficitar de redactare legea criticată încalcă exigențele prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea legii, cu consecința neconstituționalității legii în ansamblul său. Învederează, în acest sens, că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume prin Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Viașu împotriva României, s-a constatat existența unei incoerențe legislative ce a condus la o lipsă de previzibilitate, care a generat atât „un climat de incertitudine juridică“, cât și un „echivoc al situațiilor juridice incerte“. ...