Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 5

5. Se susține că posibilitatea Guvernului de legiferare, în calitate de autoritate legislativă delegată, nu poate fi discreționară, această prerogativă nereprezentând un drept care nu este susceptibil de exercitare abuzivă, deoarece, în caz contrar, s-ar permite eludarea principiului fundamental al separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție. În acest sens, se invocă considerente ale Deciziei nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, însă se susține că cele două modalități de legiferare excepționale, care aparțin Guvernului, ca autoritate legislativă delegată, în condițiile art. 115 ori 114 din Constituție, nu pot fi neîngrădite. Referitor la procedura de adoptare de către executiv a ordonanțelor simple ori de urgență, se arată că Legea fundamentală și jurisprudența Curții Constituționale au asanat eventualele neajunsuri, însă, în ceea ce privește legiferarea pe calea asumării răspunderii Guvernului, se impun, în virtutea art. 142 din Constituție, precizări menite să cristalizeze o viziune unitară asupra acesteia. ...