Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 65

65. Cât privește necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, reține că, potrivit jurisprudenței instanței de control constituțional, „maxima celeritate“ trebuie analizată în raport cu momentul propus al intrării în vigoare a legii criticate. În acest sens, observă că legea criticată intră în vigoare în termenul constituțional prevăzut la art. 78 din Constituție, însă, potrivit art. VII lit. a) , doar anumite măsuri reglementate vor intra în vigoare la data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a legii, dar și la termene diferite, începând cu 1 ianuarie 2024 sau 1 iulie 2024. Faptul că sunt prevăzute mai multe termene pentru intrarea în vigoare a măsurilor adoptate nu echivalează cu acceptarea ideii conform căreia legea nu trebuia adoptată cu maximă celeritate și ar fi fost adecvată mai degrabă utilizarea procedurii parlamentare obișnuite sau de urgență. Din contră, termenele în cauză au fost date tocmai pentru ca destinatarii actului normativ, și anume majoritatea populației țării, precum și instituțiile publice sau private vizate de normele adoptate să aibă suficient timp pentru luarea la cunoștință a noilor dispoziții legale. Este, de fapt, o condiție de previzibilitate a legii care nu poate fi transformată într-un argument în sensul că Guvernul nu ar fi avut îndrituirea să folosească un instrument constituțional care să asigure o maximă celeritate în adoptarea legii. În acest sens, invocă unele considerente ale Deciziei Curții Constituționale nr. 298 din 29 martie 2006, potrivit cărora „predictibilitatea nu exclude urgența reglementării, întrucât cu cât mai repede este adoptată legea, cu atât mai repede intră în vigoare“. ...