Decizia CCR nr. 509/2023Punctul 16

16. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că art. 21 din Constituție stabilește accesul liber la justiție, dar acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Amintește că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, ci implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului. Invocă în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36. Mai mult, amintește că nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții privind obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Mai arată că, în speță, autorul excepției a avut posibilitatea de a se adresa justiției în fond - în primă instanță tribunalului - și de a exercita apel, la instanța ierarhic superioară, deci s-a bucurat de exercițiul acestei căi de atac, astfel că nu se poate reține, cu temei, o încălcare a principiului liberului acces la justiție, în condițiile în care legea nu prevede calea de atac a recursului în cererile privind conflictele de muncă și asigurările sociale. Mai reține și că nu se poate vorbi de o încălcare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât statele nu sunt obligate să creeze căi de atac, cu excepția celui de-al doilea grad de jurisdicție în materie penală. Astfel, numai în măsura în care acestea o fac, au obligația, în temeiul art. 6 din Convenție, să asigure respectarea exigențelor unui proces echitabil în căile de atac astfel create. Cu privire la exercitarea căilor de atac și la concordanța legii procesuale românești cu art. 6 din Convenție, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, amintește că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, statuând că, în sensul practicii europene, conceptul de „proces echitabil“ nu implică în mod necesar existența mai multor grade de jurisdicție, a unor căi de atac a hotărârilor judecătorești, inclusiv exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces. Arată că la elaborarea actualului Cod de procedură civilă s-au avut în vedere concepțiile moderne privind desfășurarea procesului civil, rolul și atribuțiile participanților la proces, în centrul atenției situându-se preocuparea pentru recunoașterea și clarificarea, într-un termen optim și previzibil, a drepturilor și intereselor legitime deduse judecății. ...