Decizia CCR nr. 488/2023Punctul 32

32. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 au instituit, pentru anul 2019, obligația instituțiilor bancare de a plăti o taxă pe active financiare, denumită taxa pe active, în situația în care media trimestrială ROBOR [determinată potrivit art. 87 alin. (2) din același act normativ] depășea pragul de 2%, denumit prag de referință. Dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019 au modificat și au completat dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, schimbând mecanismul de calcul și de plată a taxei pe active, prevăzând și că aceste modificări se aplicau pentru taxa datorată de instituțiile bancare începând cu anul 2019. Inițial, așa cum rezultă din prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, această taxă se datora trimestrial și trebuia plătită până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datora. Însă, înainte de a se termina primul trimestru și de a expira termenul pentru prima plată (termen stabilit de legiuitor ca fiind 25 aprilie 2019), a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019, care modifică și completează dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, prevăzând că taxa se calculează semestrial, respectiv la sfârșitul anului și se plătește, o singură dată, până la data de 25 august inclusiv a anului pentru care se datorează. Ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 a abrogat prevederile referitoare la taxa pe active cuprinse atât în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, cât și în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2019, astfel că această taxă s-a aplicat doar în anul 2019. ...