Decizia CCR nr. 487/2023Punctul 16

16. Se susține, astfel, că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 sunt lipsite de previzibilitate și claritate, întrucât permit stabilirea în mod arbitrar și abuziv, de către unitatea reparatoare, a unui preț pe oră pentru manopera efectuată mult peste prețurile de referință din piața specifică. Apreciază că, astfel cum sunt redactate, fără a exista obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, dispozițiile legale criticate lasă stabilirea prețului la totala dispoziție a unității reparatoare, care poate fixa practic orice valoare a reparației. În acest mod, s-au creat premisele unui comportament abuziv din partea unităților reparatoare care au înțeles să utilizeze prețuri pe ora de manoperă cu mult peste ceea ce se practică pe piața de profil și să utilizeze un alt preț, cu mult majorat, față de cel afișat, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 67 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață. Mai mult, prețul pe ora de manoperă nici nu este negociat cu cealaltă parte contractantă, persoana asigurată la societatea de asigurări, care nu are niciun interes să negocieze sau să se opună prețului solicitat de unitatea reparatoare. ...