Decizia CCR nr. 425/2023Punctul 7

7. De asemenea, se susține că art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020 raportat la art. 54 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în ceea ce privește reducerea termenului de la 48 de ore la 24 de ore, precum și art. 54 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în partea ce privește sintagma „de la data afișării respingerii candidaturii“, încalcă prevederile art. 2 alin. (1) și ale art. 20, 21 și 37 din Constituție. Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei, paragrafele 48-51; Hotărârea din 16 martie 2006, pronunțată în Cauza Zdanoka împotriva Letoniei, paragraful 102; Hotărârea din 9 aprilie 2002, pronunțată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, paragraful 35) și se arată că protecția efectivă acordată dreptului de a fi ales implică dreptul potențialului candidat, a cărui candidatură a fost respinsă, la un recurs rezonabil, în fața unei instanțe independente. Or, Legea nr. 115/2015 prevedea oricum termene extrem de scurte, de 48 de ore și, respectiv, de 24 de ore. Prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 84/2020, termenul prevăzut de art. 54 alin (2) din Legea nr. 115/2015, de 48 de ore pentru atacarea respingerii candidaturii, și așa foarte scurt, s-a înjumătățit, rămânând un termen de 24 de ore, vădit insuficient pentru a permite înaintarea recursului și garantarea dreptului la apărare. ...