Decizia CCR nr. 413/2023Punctul 21

21. Curtea observă că autorii excepției deduc pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă prin raportare la o situație particulară, respectiv, în practică, într-un litigiu având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, instanța de judecată a prevăzut în mod eronat în dispozitivul hotărârii termenul pentru declararea căii de atac, așa încât este pus în discuție termenul legal pentru declararea căii de atac în funcție de materia ce face obiectul cauzei aflate pe rolul instanței. Astfel, dacă termenul indicat de către instanța de judecată nu este cel prevăzut de lege ca urmare a calificării litigiului, fiind eronat, acest aspect echivalează, în opinia autorilor excepției, cu suprimarea accesului liber la justiție și la exercitarea unui recurs efectiv și, implicit, încălcarea dreptului la apărare. ...