Decizia CCR nr. 411/2023Punctul 17

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, relativ la dispozițiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, Curtea observă că aceste norme cuprind reglementări cu privire la lucrări de construcții autorizate, respectiv cu privire la finalizarea și efectuarea recepției la terminarea lucrărilor de construcții autorizate. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că autoarea excepției a fost sancționată contravențional, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, întrucât s-a constatat existența unei construcții - balcon - aferente apartamentului aflat în proprietatea sa, ce nu respecta aliniamentul balcoanelor de la etajele superioare, fără a avea autorizație de construire eliberată în condițiile legii. Prin urmare, dispozițiile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu sunt aplicabile în cauză. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a art. 37 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 este inadmisibilă. ...