Decizia CCR nr. 421/2023Punctul 27

27. Curtea a observat, așadar, că situația premisă diferă esențial de cea reglementată de art. 1 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 165/2013. Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2005 se oferea un beneficiu celor care desfășurau activități cu specific medical în spații aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale, folosite, de regulă, în baza unor contracte de închiriere și care, prin cumpărare, dobândeau ab novo dreptul de proprietate privată asupra bunurilor respective, în detrimentul unităților administrativ-teritoriale. În cazul textului criticat din Legea nr. 165/2013 se are în vedere o altă situație, și anume cea a proprietarilor deposedați în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau a moștenitorilor acestora, cărora statul român le acordă imobile echivalente în compensare pentru pierderile suferite în perioada regimului comunist, respectiv pentru imobilele preluate în mod abuziv și care nu mai pot fi în prezent restituite în natură. Cu alte cuvinte, dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2005 crea un drept de proprietate privată în patrimoniul dobânditorilor cabinetelor medicale și spațiilor cu destinație similară, Legea nr. 165/2013 dă eficiență unui drept de proprietate deja existent, recunoscut fie de entitățile deținătoare, fie, după caz, pe cale judecătorească. Prin urmare, raționamentul dezvoltat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 871 din 9 octombrie 2007, invocată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, nu poate susține criticile formulate de acesta. ...