Decizia CCR nr. 382/2023Punctul 24

24. Referitor la invocarea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, este neconstituțională, se reține că acestea nu au incidență în cauza de față. Astfel, problema de drept constituțional soluționată de Curte prin acea decizie vizează încălcarea egalității juridice a cetățenilor în accesul la calea extraordinară de atac a recursului prin impunerea de către legiuitor a unui prag valoric al cererii evaluabile în bani. Așa cum a constatat Curtea la paragraful 28 al respectivei decizii, legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situații în care nu se poate formula recurs, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv și rațional. Așadar, legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, în cauza de față, reglementarea criticată vizează lipsa unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care se soluționează contestația privind ordinul de protecție provizoriu, iar nu posibilitatea de a exercita recurs în funcție de valoarea pretenției cererii. ...