Decizia CCR nr. 383/2023Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, referitor la încălcarea principiului separației puterilor în stat, că legiuitorul dă posibilitatea Comisiei Europene/donatorului public (participant la raportul juridic dintre organul de la nivel statal sau european și beneficiarul plăților din fondurile europene) să determine prin simpla sa conduită unilaterală, pur potestativă, momentul de început al curgerii termenului de prescripție, Comisia Europeană devenind, astfel, un organ al puterii legislative din România, în condițiile în care numai prin lege se poate determina momentul de început al curgerii termenului de prescripție extinctivă a dreptului de a stabili creanțe bugetare. Astfel, un organ al puterii executive (Comisia Europeană) devine un organ al puterii legislative (Parlamentul României) și un actor activ, participant la raportul reglementat și determinat prin propria conduită, pur potestativă, ceea ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și ale art. 61. Așadar, nu Parlamentul României, ci Comisia Europeană sau donatorul public internațional devine organul care stabilește momentul de început al prescripției prin simpla emitere a unei declarații finale de închidere a programului. ...