Decizia CCR nr. 384/2023Punctul 19

19. Cu privire la recunoașterea vechimii în muncă a persoanelor care au desfășurat activități salariate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Curtea reține că practica instanțelor judecătorești este neunitară. Astfel, unele instanțe judecătorești consideră că dispozițiile art. 16 alin. (5) din Codul muncii nu permit recunoașterea acestei vechimi ca vechime în muncă, așa cum este instanța care a soluționat în primă instanță cauza în carul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Pe de altă parte, alte instanțe judecătorești consideră că munca prestată pe teritoriul României sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, în temeiul unui contract individual de muncă, îi conferă salariatului vechime în muncă, potrivit art. 7 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 141 din 27 mai 2011, care prevede egalitatea de tratament între toți lucrătorii Uniunii Europene sub aspectul condițiilor de încadrare în muncă și al condițiilor de muncă, în ceea ce privește remunerarea, concedierea, reintegrarea profesională și reangajarea. În acest sens sunt, cu titlu exemplificativ, Sentința civilă nr. 267/C din 13 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, Sentința civilă nr. 893 din 15 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și Decizia nr. 2.738 din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. ...