Decizia CCR nr. 372/2023Punctul 103

103. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență ale Guvernului, „deoarece cazul excepțional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalității constituționale a instituției“ (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Ordonanța de urgență nu este, așadar, o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci un act normativ cu identitate și finalitate distincte, adoptat de Guvern în temeiul unei legitimări constituționale proprii. În consecință, și această critică este neîntemeiată. ...