Decizia CCR nr. 360/2023Punctul 21

21. Prin urmare, jurisdicția muncii nu mai poate examina toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei și ale deciziei administrative pe calea unei excepții de nelegalitate a actului administrativ respectiv [conform art. 4 alin. (1) -(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004], administrând și proba cu expertiza judiciară în materia protecției muncii, pentru verificarea tehnico-științifică și medicală a locului de muncă pentru a fi încadrat în condiții deosebite de muncă, deci dacă autoritatea administrativă a respectat sau nu legea când a emis avizul ori refuzul de eliberare a avizului sau de reînnoire a avizului administrativ. Deci autoritățile administrative sunt învestite inadmisibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție și cu calitatea de „instanță“ în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, contrar practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Hotărârea din 27 mai 2003, pronunțată în Cauza Crișan împotriva României, paragraful 24; Hotărârea din 25 noiembrie 1994, pronunțată în Cauza Ortenberg împotriva Austriei, Hotărârea din 23 aprilie 1997, pronunțată în Cauza Stallinger și Kuso împotriva Austriei, Hotărârea din 22 octombrie 1984, pronunțată în Cauza Sramek împotriva Austriei). Tribunalul apreciază că se aduce atingere substanței dreptului de acces la justiție, aspect care constituie o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. ...