Decizia CCR nr. 343/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică insuficiența, imprecizia și impredictibilitatea prevederilor art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, care nu prevăd modalitatea de acordare și cuantumul indemnizației de concediu la care sunt îndreptățiți asistenții maternali. În acest sens, se arată că dispozițiile art. 122 din Legea nr. 272/2004, coroborate cu cele ale art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, prevăd în mod expres dreptul asistentului maternal la concediu de odihnă, precum și modalitatea de efectuare a acestuia, dar nu conțin nicio prevedere privind cuantumul indemnizației de concediu la care are dreptul asistentul maternal. Or, raportat strict la aceste dispoziții legale, rezultă că asistenții maternali au dreptul la efectuarea unui concediu de odihnă, dar nu și la o indemnizație de concediu aferentă, ceea ce contravine tuturor dispozițiilor și principiilor privind drepturile și interesele angajatului. Într-o atare situație, ar putea fi utilizate prevederile Codului muncii, care prevăd obligativitatea concediului de odihnă și, totodată, obligativitatea achitării unei indemnizații aferente. Dar Legea nr. 272/2004 conține dispoziții speciale cu caracter derogatoriu, astfel că prevederile Codului muncii privind dreptul la o indemnizație de concediu nu se aplică. ...