Decizia CCR nr. 341/2023Punctul 2.2

2.2. Criticile de neconstituționalitate intrinsecă 62. Președintele României invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii și respectarea normelor de tehnică legislativă privind integrarea modificărilor aduse prin art. I al legii criticate în ansamblul legislației. În opinia autorului obiecției, noua soluție legislativă avută în vedere prin modificarea alin. (1) al art. 215 din Codul de procedură civilă contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 124 alin. (3) din Constituție. ... 63. Analizând criticile, Curtea reține că, în jurisprudența lor, atât instanța de contencios constituțional, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, precitată, și Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). ... 64. Analizând obiecția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. I din legea criticată sunt neclare, lipsite de previzibilitate și de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. ... 65. Cu titlu preliminar, Curtea observă că între forma în vigoare a art. 215 alin. (1) din Codul de procedură civilă și forma acestuia în urma modificării prin art. I din legea criticată există o diferență destul de importantă. Textul prin care se completează art. 215 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede următoarele: „[...] fiind obligatorie stabilirea unor intervale orare diferite pe grupe de cauze, respectiv fixarea cauzelor în care se administrează probațiune extinsă de regula în intervalele finale ale ședinței de judecată.“ ... 66. Dispozițiile criticate sunt neclare, întrucât se prevede pentru o anumită categorie de cauze, respectiv cele în care se administrează probațiunea extinsă, că ele se vor fixa, de regulă, în intervalele finale ale ședinței de judecată. Această sintagmă, „de regulă“, nu este clară, având în vedere că textul legal nu indică niște criterii precise și clare cu privire la ceea ce înseamnă tipologia acestor situații obișnuite. Or, exigențele statului de drept impun adoptarea unui cadru legislativ integrat care să permită aplicarea efectivă și eficientă a dispozițiilor legale, astfel încât drepturile și/sau măsurile prevăzute să nu fie teoretice și iluzorii. ... 67. Dispozițiile legale criticate sunt lipsite și de previzibilitate, întrucât, așa cum arată și autorul sesizării de neconstituționalitate, acestea nu se corelează cu prevederile art. 215 alin. (2) -(4) care stipulează o serie de criterii referitoare la întocmirea listei de ședință. Astfel alin. (2) al art. 215 prevede că procesele declarate urgente, cele rămase în divergență și cele care au primit termen în continuare se vor dezbate înaintea celorlalte, la alin. (3) se arată că procesele în care partea sau părțile sunt reprezentate ori asistate de avocat, respectiv de consilier juridic se vor dezbate cu prioritate, iar potrivit alin. (4) , la cererea părții interesate, pentru motive temeinice, judecătorul poate schimba ordinea de pe listă. ... 68. Astfel, după cum s-a subliniat și în literatura juridică de specialitate, deși alin. (2) al art. 215 din Codul de procedură civilă nu se referă la ordinea în care să fie trecute dosarele în lista de ședință, ci la ordinea în care acestea se vor dezbate, totuși textul impune, implicit, ordinea de pe lista de ședință. S-a mai arătat și că, întrucât alin. (3) al art. 215 este înscris după alin. (2) , dacă în concurs se află, după caz, una dintre pricinile declarate urgente, rămase în divergență sau care au primit termen în continuare cu o pricină care nu face parte din aceste categorii, dar în care reprezentarea sau asistența juridică este asigurată de avocat, respectiv consilier juridic, se va aplica cu prioritate alin. (3) al art. 215 [a se vedea M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu. M. Nicolae (coord.). Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, vol. I, Ediția a II-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 774]. ... 69. Cu privire la dispozițiile în cauză, în literatura juridică de specialitate s-a arătat și că, ulterior aplicării criteriilor prevăzute la alin. (2) , criteriul ordonării cauzelor pe listă este, în sistemul informatic, vechimea cauzei, cele mai vechi cauze urmând a fi așezate la începutul listei, iar cele mai noi la final. S-a mai susținut și că textul evocat obligă la fixarea unor intervale orare orientative pentru strigarea cauzelor, fie individual, pentru fiecare cauză (spre exemplu, la intervale de 15 minute), fie pe grupe (mici) de cauze, subliniindu-se că acest din urmă sistem este mai pragmatic, în condițiile în care instanța nu poate anticipa de fiecare dată cât timp va aloca fiecărei cauze (de la câteva minute în cazul unei amânări, la zeci de minute în cazul unor dezbateri consistente). Astfel, garanția pentru părți este, în acest caz, că pricina nu va fi strigată înaintea orei fixate estimativ, desigur, cu excepția situației în care părțile se prezintă mai devreme și nu mai există alte cauze ce trebuie strigate prioritar. ... 70. În ceea ce privește criteriul introdus prin legea criticată pentru fixarea ordinii cauzelor - administrarea probațiunii extinse -, Curtea reține că acest nou criteriu nu întrunește cerințele de claritate și previzibilitate, întrucât, în practică, nu ar putea fi avut în vedere de judecător, neputând fi estimat cu acuratețe în prealabil, cu ocazia întocmirii listei de ședință, ce probe urmează să fie administrate și nici care este durata necesară pentru administrarea acestora, astfel că inserarea acestui criteriu în cuprinsul dispozițiilor alin. (1) al art. 215 poate conduce, mai degrabă, în practică, la disfuncționalități, și nu la soluționarea cu celeritate sau într-un termen rezonabil a cauzelor, scop ce a fost urmărit de inițiatori prin legea criticată. ... 71. Prevederile legale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil întrucât nu țin cont de specificitatea administrării probațiunii care poate necesita un timp considerabil mai mare pentru finalizarea întregii proceduri. Astfel, dacă mai multe dosare în care este necesară administrarea probațiunii sunt lăsate la sfârșitul ședinței de judecată [care, în principiu, în virtutea duratei programului de lucru, are și ea o durată limitată în timp], unii justițiabili s-ar putea găsi în situația în care să nu își poată valorifica drepturile tocmai din cauza timpului prea scurt alocat acestor categorii de cauze [la sfârșitul ședinței]. ... 72. Este dreptul legiuitorului să legifereze, iar acesta poate soluționa disfuncționalitățile din sistemul judiciar care sunt cât se poate de reale prin intervenția sa în cadrul legislației primare sau delegând această competență Consiliului Superior al Magistraturii, însă în exercitarea acestui drept Parlamentul trebuie să respecte principiile și drepturile prevăzute de Legea fundamentală. ... 73. Așa fiind, fără a nega dreptul Parlamentului de a legifera inclusiv în sfera regulilor referitoare la organizarea ședinței de judecată, în general, și, în particular, a criteriilor obiective privind întocmirea listelor de ședință, Curtea constată că soluția legislativă adoptată prin art. I al legii criticate poate îngreuna activitatea instanțelor determinând și probleme de interpretare a noilor dispoziții propuse, în raport cu criteriile conținute deja în cadrul art. 215 alin. (2) și (3) , fiind, sub acest din urmă aspect, deficitară din perspectiva respectării cerințelor de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care trebuie să le îndeplinească textele de lege. ... 74. Curtea reține că, de lege lata, art. 215 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă prevede expres că „Lista va cuprinde și intervalele orare orientative fixate pentru strigarea cauzelor“. Prin caracterul imperativ al acestei prevederi, norma instituie o obligație, iar nu o recomandare pentru instanță, iar aplicarea concretă a acestei dispoziții legale reprezintă atributul completului de judecată, care trebuie să realizeze managementul ședinței de judecată cu luarea în considerare a naturii, specificului și a altor elemente particulare care se pot ivi în cauzele înscrise pe lista de ședințe. Fără a afecta însuși principiul independenței judecătorilor consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituție, totuși, instituirea la nivelul legii a obligației de a striga cauza sau anumite cauze numai la sfârșitul ședinței de judecată ar putea constitui un impediment în calea administrării eficiente a procesului, având ca efect încălcarea dreptului la un proces echitabil. ... 75. În considerarea argumentelor mai sus reținute, Curtea constată că prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) referitor la independența judecătorilor și supunerea acestora numai legii nu sunt încălcate, criticile nefiind întemeiate. ... 76. Însă, având în vedere încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legii, și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, Curtea va admite obiecția de neconstituționalitate cu privire la prevederile art. I din legea criticată. ... 77. Cu referire la art. II și III din legea criticată, Președintele României invocă pe fond, distinct de încălcarea principiului bicameralismului a cărei analiză s-a realizat mai sus, încălcarea art. 133 și 134 din Constituție referitoare la rolul și atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la art. 75 alin. (1) , (4) și (5) , coroborat cu art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție. ... 78. Având în vedere că art. II și III sunt neconstituționale, în urma analizei criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că, în acord cu jurisprudența sa, nu mai este necesară examinarea criticilor de neconstituționalitate intrinsecă formulate de autorul obiecției de neconstituționalitate (a se vedea, în același sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 33, Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, sau, mutatis mutandis, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, sau Decizia nr. 531 din 18 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 2 august 2018, paragraful 41). ... ...