Decizia CCR nr. 340/2023Punctul 103

103. Art. 46 alin. (10) se referă la realizarea unui program național pentru sport curat în cadrul învățământului de artă și a celui sportiv, art. 62 alin. (6) se referă, în privința tezei criticate, la un aspect particular privind exceptarea de la plata unei taxe în favoarea Centrului Național Românesc pentru Învățământ la Distanță, art. 93 alin. (1) se referă la utilizarea manualelor școlare alternative și a altor auxiliare didactice, art. 146 alin. (1) se referă la baza materială a învățământului preuniversitar, art. 148 se referă la contravențiile în domeniul educațional și art. 219 se referă la drepturile și obligațiile personalului din învățământul preuniversitar. Prin urmare, toate aceste aspecte sunt în legătură directă cu sau sunt parte a organizării generale a învățământului, ceea ce justifică adoptarea textelor antereferite de către Senat, în calitate de Cameră decizională. Dacă s-ar fi considerat că unele dintre acestea nu fac parte din obiectul principal al legii, ar fi însemnat ca normele care conțin elemente ale organizării generale a învățământului să fi fost de natura legii organice, iar Senatul ar fi fost Cameră decizională; în schimb, normele care sunt în legătură directă cu organizarea generală a învățământului ar fi fost de natura legii ordinare sau organice, după caz, iar Camera Deputaților ar fi fost Cameră decizională (sau, în funcție de obiectul relațiilor sociale reglementate de legea organică, chiar Senatul ar fi putut fi Cameră decizională). Or, chiar dacă numai prima dintre cele două categorii de norme se încadrează în sensul art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, cea de-a doua categorie constituie accesoriul lor, astfel că angajarea competenței decizionale a Senatului în privința acestora se realizează nu pentru că sunt norme ce țin de domeniul legii organice în sensul art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, ci pentru că accesoriul sub aspectul procedurii de adoptare urmează principalul - accesorium sequitur principale. ...