Decizia CCR nr. 339/2023Punctul 97

97. Curtea observă că dispozițiile criticate din Legea învățământului superior sunt în strânsă legătură cu domeniul organizării generale a învățământului, instituind reglementări necesare bunei funcționări a sistemului universitar și contribuind, în modalități specifice, la realizarea plenară a dreptului fundamental la învățătură. Astfel, art. 16 alin. (1) , (2) și (6) din lege permite instituțiilor de învățământ superior să înființeze diverse tipuri de entități, respectiv societăți comerciale, fundații, asociații, unități de învățământ preuniversitar, consorții pentru învățământ dual, spitale universitare, farmacii universitare, unități medicale stomatologice și cabinete de specialitate, inclusiv stomatologice, dar cu respectarea condiției esențiale de a contribui la creșterea performanțelor instituției, precum și unități de cercetare sau de creație artistică; art. 20 alin. (1) și (3) menționează componentele organizatorice/funcționale pe care le poate cuprinde o instituție de învățământ superior, în vederea îndeplinirii obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, respectiv să asigure standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activitățile de învățământ, cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic; art. 148 alin. (10) prevede competența senatului universitar de a hotărî asupra modalității de gestionare a sumelor de bani sau a bunurilor primite de instituțiile de învățământ superior în baza unui legat cu sarcină sau a unei donații cu sarcină, în acord cu misiunea instituției de învățământ superior. ...