Decizia CCR nr. 339/2023Punctul 98

98. Distinct de faptul că prevederile legale la care fac referire autorii sesizării sunt în mod evident integrate domeniului organizării generale a învățământului, fiind conexe și utile acestui deziderat, Curtea constată, din analiza comparativă a textelor votate și adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră de reflecție și, respectiv, în forma votată și adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, că, în realitate, nici nu există deosebiri care să justifice recurgerea la procedura întoarcerii legii la prima Cameră sesizată. Dimpotrivă, formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului sunt cvasiidentice, intervențiile Senatului fiind minime. Acestea mențin complet nealterată substanța ideatică a textelor adoptate de Camera Deputaților și sunt destinate exclusiv asigurării cursivității frazelor și limpezirii sensului acestora, fără să afecteze în vreun fel sensul lor, astfel încât nici nu s-ar fi justificat întoarcerea legii la prima Cameră sesizată, respectiv Camera Deputaților. Curtea reține că, într-o astfel de situație, sunt incidente dispozițiile art. 75 alin. (4) teza întâi din Constituție, potrivit cărora, în cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de-a doua Cameră este de acord, în cauza de față nefiind aplicabile prevederile tezei a doua din același articol, care stabilește că, în caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgență. ...