Decizia CCR nr. 321/2023Punctul 35

35. Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 neaducând limitări dreptului de proprietate al societăților de asigurare. De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt clare și previzibile, fiind atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească criteriile de cuantificare a valorii reparațiilor. Dacă s-ar impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă atunci când despăgubirea se achită de societatea de asigurare, s-ar aduce atingere principiilor liberei circulații a serviciilor și ar exista riscul ca acestea să refuze efectuarea reparațiilor în aceste condiții. Este evident că unitățile reparatoare au tarife diferite pentru manoperă, iar alegerea locului în care se efectuează reparația trebuie să aparțină persoanei prejudiciate. Or, în situația în care valoarea orei de manoperă ar fi stabilită de lege, persoana prejudiciată ar fi limitată în alegerea unității reparatoare. Aceste dispoziții legale nu aduc atingere nici dreptului de proprietate al societății de asigurări, față de faptul că, în fața instanțelor de judecată, acestea pot dovedi presupusul abuz al unităților reparatoare. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare, contract esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. ...