Decizia CCR nr. 269/2023Punctul 20

20. În privința criticii de neconstituționalitate formulate prin raportare la principiul egalității în fața legii, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și că principiul amintit nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, în cauză, norma cuprinsă în art. 401 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu instituie un tratament discriminatoriu, fiind aplicată tuturor acelora care se află în ipoteza normei, respectiv subiecților de drept care se adresează instanțelor de judecată. Întrucât aplicarea sancțiunii nulității actului de către instanța judecătorească în cazurile în care aceasta constată încălcări ale normelor de drept în procedura de soluționare a cauzelor deduse judecății constituie o garanție a respectării drepturilor procesuale ale justițiabililor, Curtea nu poate reține critica formulată de autorul excepției în sensul existenței unei discriminări între justițiabili și însăși autoritatea publică ce înfăptuiește justiția, respectiv instanța judecătorească. ...