Decizia CCR nr. 275/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată că dispozițiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care nu permit formularea unei contestații în anulare cu depășirea termenului de un an, sunt neconstituționale, fiind contrare principiului accesului liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, dreptului la apărare consacrat de textul art. 24 din Constituție și înfăptuirii justiției menționate de dispozițiile art. 124 din Constituție. Prin impunerea de către textul de lege criticat a unui termen obiectiv de formulare a contestației, și anume nu mai târziu de un an de la data pronunțării, partea este lipsită de posibilitatea de a lua cunoștință efectiv de hotărâre, din cauza unor împrejurări care nu depind de voința sa, cum este redactarea hotărârii cu întârziere, eveniment exterior, care nu depinde de parte și care poate crea o dificultate insurmontabilă în exercitarea contestației în anulare. Făcând referire la remediul pus la îndemână de practică, de a se surmonta obstacolul neredactării la timp a deciziei prin formularea unei cereri de repunere în termen, autoarea excepției susține că această cerere trebuie formulată doar dacă termenul de depunere a contestației în anulare a fost depășit din motive mai presus de voința părții, or, întârzierea redactării hotărârii judecătorești nu reprezintă un motiv de forță majoră. Din aceste motive, legea trebuie corectată, iar termenul prevăzut pentru formularea contestației în anulare trebuie să curgă pentru toate părțile în mod egal, sens în care redactarea hotărârii nu trebuie să constituie o problemă care să afecteze sau să limiteze dreptul părților la exercitarea căii de atac. ...