Decizia CCR nr. 235/2023Punctul 20

20. Cât privește critica formulată în fața instanței de judecată - cu ocazia exprimării punctelor de vedere ale părților și procurorului asupra excepției de neconstituționalitate invocate - potrivit căreia normele procesual penale criticate sunt constituționale numai în măsura în care încheierea prin care se constată nulitatea unor mijloace de probă și se dispune excluderea acestora din dosar ar putea fi atacată separat de hotărârea finală, prin exercitarea căii de atac a contestației, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa constantă, referitoare la reglementarea generală a căilor de atac, că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens pronunțându-se și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituite obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 375 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 38). În speță, Curtea reține că încheierea prin care instanța de judecată se pronunță asupra nulității absolute a unor procedee probatorii și excluderii fizice de la dosarul cauzei a mijloacelor de probă rezultate din acestea poate fi atacată cu apel odată cu sentința, în temeiul art. 408 alin. (2) din Codul de procedură penală, alin. (3) al aceluiași articol stabilind că apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor. În aceste condiții, Curtea reține că dispozițiile criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale și convenționale privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege. ...