Decizia CCR nr. 230/2023Punctul 18

18. În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autorii excepției invocă atât prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 privind dreptul la apărare, cât și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 47 paragraful 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Invocă, totodată, aspecte din preambulul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, Principiile de bază ale independenței sistemului judiciar, redactate de Națiunile Unite în 1985, Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, Recomandarea nr. 94(12) a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, Recomandarea nr. CM/Rec (2010) 12 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile și Avizul nr. 3 al Comitetului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei asupra principiilor și regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor și în mod deosebit a deontologiei, comportamentelor incompatibile și imparțialității. ...