Decizia CCR nr. 215/2023Punctul 33

33. Se susține că sintagma „reprezintă impreviziune“ din cuprinsul art. 4 alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016 încalcă principiul constituțional al clarității și calității legii, precum și normele de tehnică legislativă, deoarece nu rezultă dacă: (i) cele două cazuri enumerate la lit. a) și b) reprezintă doar cauze posibile de impreviziune, urmând ca celelalte condiții legale ale impreviziunii să fie examinate și stabilite de către instanța de judecată, de la caz la caz, având în vedere caracterul eminamente judiciar al impreviziunii, (ii) legiuitorul a avut în vedere faptul că oricare din cele două ipoteze reprezintă impreviziune, adică are în vedere atât cauza de impreviziune, cât și onerozitatea excesivă a obligației, urmând ca instanța să analizeze dacă, în concret, de la caz la caz, se produce și efectul vădit injust al continuării executării obligației de către debitor, sau (iii) în oricare dintre cele două ipoteze sunt prezumate absolut a fi îndeplinite toate condițiile instituției juridice complexe care este impreviziunea, adică este prezumat și caracterul vădit injust al continuării executării obligației de către debitor. ...