Decizia CCR nr. 220/2023Punctul 2

2. Credem că în acest context sunt pertinente câteva precizări de natură conceptuală cu privire la principiul proporționalității în drept. Ca principiu general al dreptului, principiul proporționalității semnifică necesara adecvare a normei juridice la situația de fapt pe care își propune să o reglementeze în vederea atingerii unui scop care și el trebuie să se afle într-o relație de adecvare cu măsurile juridice adoptate. Cu acest sens, foarte general, principiul proporționalității este inerent înseși funcției juridice a statului: orice normă juridică trebuie să fie proporțională cu cauza care a determinat-o și cu efectul pe care îl va produce în societate. De exemplu, pentru a atinge scopul declarat de a descuraja încălcarea reglementărilor referitoare la circulația pe drumurile publice (cum ar fi trecerea străzii de către pietoni pe culoarea roșie a semaforului) legiuitorul trebuie să adopte norme juridice disuasive ținând seama de contextul social (cauza) de la care pornește: dacă frecvența contravenției este redusă amenzile contravenționale ar trebui să aibă un cuantum modic, iar dacă frecvența contravenției este ridicată cuantumul amenzilor contravenționale ar trebui adaptat în consecință. În această privință legiuitorul dispune de o marjă de apreciere încadrată de principiul legalității și al proporționalității, ca expresie a rezonabilității decizionale. Însă legiuitorul nu ar putea să impună sancțiuni contravenționale disproporționate față de contravenția avută în vedere (de exemplu, absurda și arbitrara tăiere a mâinilor ori picioarelor contravenientului) și nici amenzi care să conducă la o împovărare financiară a contravenientului echivalentă cu lipsirea acestuia de dreptul său de proprietate asupra bunurilor ori veniturilor sale. Sancțiunea, inclusiv cea contravențională, trebuie astfel concepută încât să determine conformarea contravenientului la dispoziția normei juridice și nu să inducă acestuia sentimentul unei injustiții vădite. ...