Decizia CCR nr. 220/2023Punctul 16

16. În cauza aflată pe rolul Curții Constituționale și având în vedere motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, jurisdicția constituțională nu poate realiza un control cu privire la proporționalitatea cuantumului unei amenzi contravenționale stabilite de legiuitor fără a se substitui acestuia ori instanței judecătorești. Curtea Constituțională poate cel mult verifica dacă măsura sancționatorie este adecvată situației de fapt pe care își propune să o modifice și scopului declarat de legiuitor, adică poate verifica proporționalitatea normei juridice sancționatorii, iar nu aplicarea ei la un caz concret. Proporționalitatea sancțiunii contravenționale se stabilește în concret pe calea individualizării judiciare, cu respectarea art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Totodată, instanțele de judecată trebuie să se raporteze și la criteriul stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, anume ca sancțiunea aplicată să nu afecteze fundamental situația financiară a persoanei vizate, inclusiv prin lipsirea sa de proprietate, efectuând un control de convenționalitate permis de Convenție și jurisprudența Curții Europene. Verificarea acestui aspect excede însă competenței Curții Constituționale, care efectuează un control abstract de constituționalitate și nu unul particularizat la elementele de fapt din fiecare dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești. ...