Decizia CCR nr. 222/2023Punctul 41

41. Din analiza comparativă a celor trei instituții, mai exact a dispozițiilor ce reprezintă sediul materiei în vechiul și noul Cod penal, respectiv în vechiul și noul Cod de procedură penală, rezultă următoarele concluzii: (I) împăcarea în vechiul Cod penal (art. 132): a) produce efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu; b) înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege; c) poate interveni până la rămânerea definitivă a hotărârii; în actualul Cod penal (art. 159): a) intervine numai în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu și numai dacă legea o prevede în mod expres; b) înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă; c) poate interveni numai până la citirea actului de sesizare a instanței; (II) retragerea/lipsa plângerii prealabile, în ambele reglementări (art. 131 din vechiul Cod penal, art. 158 din actualul Cod penal): a) reprezintă o excepție stabilită de legiuitor de la principiul oficialității, aplicabilă în cazuri expres prevăzute pentru anumite infracțiuni; b) înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă; c) poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive; (III) schimbarea încadrării juridice, în ambele reglementări (art. 286 alin. 2 și art. 334 din vechiul Cod de procedură penală, art. 386 din actualul Cod de procedură penală): a) poate interveni oricând în cursul judecății; b) prevede expres situația în care noua încadrare juridică necesită plângerea prealabilă a persoanei vătămate drept condiție pentru continuarea procesului. ...